Drama românilor din străinătate. O asistenta vorbește despre experiența din Germania: „Nu ai grija zilei de mâine, dar ca om, ești mort în interior”





Daniela Ciurea este asistentă în Timișoara, la Clinica de Chirurgie Vasculară a Spitalului Județean. Lucrează cu drag, dar a încercat să-și facă un viitor și în străinătate. Până la urmă s-a întors, spune că e mai bine aici,printre ai ei, în familie, scrie Tion.ro
Ca și toți românii, Daniela a plecat din Timișoara pentru un salariu mai mare, dar a sfârșit prin a se întoarce. Avea bani, dar nu se putea bucura de ei. Nu avea când și cu cine.
Daniela le-a povestit jurnaliștilor din Timișoara despre experiența ei din Germania, cât a stat acolo, unde a lucrat și care sunt dificultățile și satisfacțiile lucrului în domeniul sănătății peste hotare.
Publicitate
„M-am dus și am cerut voie domnului profesor Mihai Ionac (șeful clinicii de Chirurgie Vasculară de la Spitalul Județean Timișoara) să mă lase să plec, pentru că el mi-a dat un post pe perioadă nedeterminată. Mi-a părut rău să-mi las locul de muncă, să-l pierd, i-am spus ce am de gând. Mi-a zis că se bucură foarte mult și mi-a spus: În viață, Daniela, dacă vrei să câștigi 0.99 la sută, câștigă-i!. A spus că dacă nu fac față acolo, să vin înapoi.
Am mers acolo, e foarte greu să mergi pe cont propriu, fără firme și alte cele. Neștiind limba tu pentru ei ești cotat ca și cu handicap. M-am dus la Frankfurt, aveam prieteni, au spus: hai să încercăm. A trebuit să învăț limba, să mă înscriu la cursuri de integrare acolo, pe care le-am plătit – 2.000 de euro.
Am făcut practică în mai multe clinici, în timp ce mergeam și la curs, după care a trebuit să cer un drept de muncă. Asta după doi ani de chirurgie vasculară aici, experiență la chirurgie vasculară. A trebuit să aștept șase luni să-mi dea dreptul de muncă. Am făcut practică la Crucea Roșie, în Germania, și acolo le-a plăcut de mine, am făcut 2-3 luni.
Cu o adeverință de la ei m-am dus să-mi cer dreptul de muncă. Prima dată nu am fost recunoscută ca asistentă, ci ca infirmieră, deși lucram pe post de asistentă. Lucram ca asistentă, dar pe bani de infirmieră, a trebuit să merg să-mi echivalez cursurile de aici”, a povestit Daniela pentru Tion.ro.

Dacă nu ești în țara ta, cu oamenii tăi dragi, nu știi că trăiești.

Daniela povestește că după ce i s-a refuzat de 3 ori dreptul la muncă, a reușit în cele din urmă.
„ Am început serviciul, apoi școala pentru echivalare, în Germania. Totul mi se părea atât de ușor acolo, eu știam tot, în chirurgie vasculară lucrând, cu ce am învățat aici nu întâmpinam acolo greutăți. Nemților nu le venea să creadă că eu pot așa de repede să mă descurc. Îmi spuneau că nu trebuie să fac lucrurile atât de repede, mă controlau. De la 7.30 până la ora 13.30 trebuia să mă încadrez să-mi fac toată treaba”,  își amintește  Daniela.
În Germania, Daniela rămânea în mână cam cu 1.900 de euro, în fiecare lună, în funcție de ture, de gărzi, iar la Timișoara câștigă în jur de 2.000 de lei în mână, pe lună.
A stat doi ani în Germania și a lucrat. După doi ani, a plecat de acolo. Iată motivul pe care, probabil, mulți români îl simt.
„Ajunsesem să mă uit la bani, la lucruri și să nu mă folosesc de ele. Dacă nu ești în țara ta, cu oamenii tăi dragi, nu știi că trăiești. Toți colegii îmi scriau: <Hai acasă, te așteptăm acasă!>. Știam că undeva sunt primită cu brațele deschise și acolo sunt oamenii care pe mine mă iubesc cu adevărat. Chiar te simți ca o slugă acolo, în străinătate, să nu ai un punct de vedere” – a explicat Daniela.
Întreaga ei poveste o găsiți pe Timiș Onlineскачать dle 11.3

Adaugă comentariu

Autorul va fi foarte bucuros să vadă feedbackul despre postari.

reload, if the code cannot be seen

Comentarii 0